La plimbare prin Gdansk

Vineri seara a fost Welcome Party, pusa la cale de @ people. A venit si Bogdan din Gdansk la party-ul nostru si a ramas la noi pana sambata dim, cand am plecat cu totii la Gdansk.

Drumurile din Polonia sunt la fel ca cele din Romania (adik in reparatie toate :P), deci am ajuns cu o intarziere de o ora jumate fata de ora normala.
Gdansk-ul este un oras ffff frumos, plin de istorie, de monumente, de case pictate cu auriu, plin de traditie ...
Pe plajele Gdansk-ului, in locuri stuite doar de cautatori, se gaseste chihlimbarul, piatra semi-pretioasa care se foloseste la bijuterii. Pe toata faleza raului ... (nu mai stiu cum il chema) erau vanzatori de bijuterii din argint cu chihlimbar. Erau atat de multe, incat la un mom dat nici nu mai stiai la ce sa te uiti: la bijuteriile din stanga, la raul din spate sau la poarta nush care a unui zid din fata.

Erau mult prea multe tentatii in acelasi loc. Daca ar fi fost dupa mine, mi-ar fi trebuit 2 zile ca sa vad tot asha cum trebuie, fara sa ma grabesc, sa ma bucur de fiecare lucru marunt pe care il vad.

Spre seara ne-am urcat intr-un tren local si am pornit spre Sopot, raiul turistilor. De fapt, localitatea este un campus universitar (din cate am inteles eu). Fiind sambata seara, era destul de aglomerat. Si aici, tot felul de tarabe cu suveniruri, terase, magazine cu inghetata si alte delicatese (am mancat un fel de placinta cu frisca si cu capsuni yamm, yammm :D ). Am fost sa vedem plaja. Nisipul era atat de fin, incat parca te gadila. Picioarele se afundau in nisip (de placere probabil).

Am incercat si apa, era destul de calda.

Pentru cei care nu stiu ce reprezinta poza cu cladirea asta stramba, va lamuresc imediat: este atractia principala a Sopot-ului. Constructorul a avut prea multa imaginatie probabil si a facute in colturi. A tras de ea ca si cum ar fi fost din plastilina. Inauntrul casei sunt mai multe baruri, un restaurant, un magazin de bijuterii si un club. Are parter si 2 etaje. Privita de aproape, seamana cu o casa din basme.

Ziua de sambata s-a terminat intr-un mod placut, cu un vis ce se pare ca nu are sa devina realitate (doar de asta e vis, nu?).
Duminica am fost la plaja la Sopot, am luat micul dejun - pranzul (versiunea 2 in 1) la o terasa din Sopot, unde preturile erau chiar accesibile. Am lenevit toata ziua, am facut baie in Marea Baltica (care era caldaaaa), m-am plimbat pe malul apei ... ce mai, o zi super. Ii lipsea un singur ingredient ...
Seara am plecat spre casa, cu parere de rau si cu dorinta de a reveni.

Primele zile de munca

Prima saptamana in Polonia a trecut destul de linistita, fara prea multe palpitatii. Lume noua, locuri noi ...
In prima zi (luni) am stat la povesti cu noii colegi de la fundatie este cum este in RO, ei au intrebat despre @, noi am intrebat despre fundatie ... Am luat masa la restaurantul din cladire (supa de carnaciori) si apoi ne-au scos la plimbare in Old Town. La 2 a venit si ne-a luat Karolina, @ mb, care ne-a aratat putin imprejurimile, am facut cumparaturi si apoi am mers acasa sa despachetam.
De a doua zi am inceput si munca propriu - zisa, cu diferite task-uri. Lucram de la 8 la 15.00, apoi ne plimbam prin oras, ne ducem la plaja in campusul universitar, facem cumparaturi ... ma simt mai mult in vacanta decat plecata la munca in afara tarii.

Prima zi intre straini - part 2

Trenul nostru a mers mai rau decat personalul din RO, de parca ii era frica sa accelereze.
Privelistea era foarte frumoasa, padure, lanuri cultivate, putin cam uscate totusi pentru ca nu plouase de o luna (am aflat asta ulterior). In tren ne-am gasit loc intr-un compartiment in care mai erau 2 tipi, iar intre timp a mai venit unul. La inceput, nu au zis nimik, dar cand ne-au auzit ca vorbim alta limba, ne-au intrebat din ce tara suntem si de aici s-a pornit o discutie despre POL si RO. A incercat unul dintre ei sa ne invetze cateva cuvinte in poloneza, nu prea a reusit pentru ca noi uitam ce ne spusese cu 5 min inainte.
Drumul a continuat cu multe peripetii, trenul a facut un accident cu o masina (nu au fost raniti, asha ca a fost ok) si de asta noi am intarziat o ora.
Ne-a asteptat la gara LC VP OGX, Ewel si ne-a dus acasa, unde era Magdalena (LCP). Stam la gazda intr-o casa roz. Proprietarii par destul de dragutzi, sper sa ne intelegem bine.
Revin cu noi detalii ...

Short English Version
Our train was very, very slowly ...
The view was nice, forest, fields, a little dry because there was no rain for one month.
We had company in the train, 3 nice guys spoke with us in English. They teached us some words in Polish.
We had a delay of one hour because the train had a ccident with a car (nothing to be worry about).
Ewel, VP OGX, waited for us in the train station and showed us the new home: we have a room in a pink house, with a lot of flowers in the garden ... It's so nice view from our window: vegetables garden :D.

Prima zi pe pamant strain - part 1

Pe la 3 jumate am ajuns la Varsovia, pe aeroport. Am trecut foarte repede de control pasapoarte, nu ne-a intrebat nimeni nimik de nici un alt document.
Apoi am stat sa asteptam bagajele. Vreo 15 minute. Dupa care au inceput sa apara, unul cate unul, mai putin al Roxanei ... am stat vreo 10 minute dupa el. Dar tot nu aparea. Intr-un final Roxana s-a dus la biroul LOT si ia luat pe aia la intrebari si, in mod miraculos, a aparut bagajul. Nu se stie pe unde se ratacise, cert e ca a aparut ...
Intre timp, asteptand bagajele, mi-am clatit ochii intr-un Duty Free. A fost primul contact cu preturile poloneze, care nu sunt foarte diferite de ale noastre foarte mult. Se spune ca la magazinele de genul asta tot e mai ieftin, pt ca nu au taxe. Mie nu mi s-a parut ca ar fi fara TVA.
In sfarsit, toata lumea avea bagajele, puteam sa iesim. O luam noi agale spre iesire, facem o oprire la toaleta si apoi ne indreptam spre iesire, uitandu-ne stanga – dreapta unde este receptia @ Warsaw. Si au aparut, dupa vreo 5 min in care noi eram cam derutati, o tipa si un tip – Alexandra (Ola) si Brian, ea LCP in Warsaw, el din Chicago (sau ceva pe langa), trainee sau ceed-er, nu-mi aduc aminte. Si noi eram 9 persoane. Sincersa sa fiu, ma asteptam la o primire ceva mai numeroasa. Dar sunt multumita ca macar a venit cineva sa ne ia, spre deosebire de alte cazuri ...
De la aeroport ne-am urcat intr-un autobuz spre statia de tren Warsaw Centralna. Din ce am vazut din autobuz, Varsovia mi s-a parut un oras destul de verde, de aerisit in ceea ce priveste cladirile si curat.
Ajungem in cele din urma la gara, care era SUBTERANA. Parca ai fi fost la metrou in Bucuresti. Ne-a fost putin greu cu bagajele pentru ca nu aveau scari rulante decat intr-un singur loc, dar, tinand cont ca aveam 2 barbati puternici cu noi, ne-am descurcat :P.
Gara este foarte diferita de ce vezi la noi : are magazine de tot felul, parca ar fi galerie comerciala.
Stand la coada la bilete, am vazut in vitrina unui magazin o acadea imensa, in forma de inima. Am zis ca o sa-i iau si Ralucai una cand vin acasa.
Mai aveam o ora pana la tren, asha ca am mai stat putin de vorba cu lumea, planificandu-ne week-end-urile in mare, astfel incat sa ne intalnim la Reception Weekend si sa ne vizitam intre noi, incat sa vedem cat mai multe in Polonia.
La 18.20 am avut tren, asha ca ne-am despartit, gandindu-ne ca avem sa ne vedem in 2 saptamani, la Reception Weekend.

Short English Version
At 3.30 we arrived at the airport in Warsaw. We passed fast through the Check out, nobody ask us for more papers.
Wainting for the luggage: they appeared, one by one, except Roxana's. She went to pick it up from the LOT office. It was a little bit lost with others ...
The @ Reception waited for us at the entrance in the airport: Ola (LCP @ Warsaw) and Brian (CEED-er Canada/U.S.A. - don't remember well).
We took a bus till the train station. We buyed our tickets and then we said goodbye one to the others, hoping to see us in two weeks, at the Reception Weekend in Kielce.

Dilema

O zi ca oricare alta. Cu o singura exceptie ... greselile din trecut pot avea o repercusiune in prezent ... sper totusi sa nu fi facut o greseala atat de grava care sa-mi marcheze traineeship-ul in Polonia. Tot omul mai greseste in viata, dar, de cele mai mult ori, greselile ii sunt iertate. Voi incerca sa fiu mai atenta de acum incolo ... ma astepta un traineeship pe care as vrea sa-l duc la bun sfarsit exact cum trebuie, asha cum imi imaginam c-o sa fie in momentul in care ii explicam unui viitor membru Aiesec sau unui student curios cu ce se mananca activitatea principala a @: eXchange-ul. Nu ma simt foarte ok azi, dar o sa trec peste si maine o sa zambesc din nou.

Short English Version
A day like others. With one exception ... the mistakes from the past can have an influence in the present ... hopefully it won't be such a big mistake. Everyone makes mistakes in his life. I'll try to be more carrefully from today ... a traineeship is waiting for me. Now is real, is not a story anymore, told to a student curious about @ eXPerience or to a newie.
Tomorrow I'll smile again.